„Jidanii și minciunile lor” - de Martin Luther, 1543.

Fragment tradus și subtitrat în RO cu AI.

Gândește-te doar la asta: Cum se face că noi, bieții Creștini, hrănim și îmbogățim un astfel de popor trândav și leneș, un popor atât de inutil, rău, pernicios, un astfel de popor blasfemiator, vrăjmași ai lui Dumnezeu, fără să primim nimic în schimb decât blestemele și defăimările lor și toate nenorocirile pe care ni le pot provoca sau ni le doresc?

Într-adevăr, suntem la fel de orbi și de nesimțitori ca și jidanii în necredința lor, suferind o asemenea tiranie din partea acestor slăbănogi vicioși, și fără să vedem că ei sunt tiranii noștri nebuni, iar noi suntem de fapt captivii și supușii lor. Între timp, ei se jelesc și se prefac că sunt captivii noștri și în același timp își bat joc de noi de parcă am fi obligați să le îndurăm abuzurile. Și dacă autoritățile ezită să folosească forța și să oprească desfrâul demonic al jidanului, atunci jidanii ar trebui alungați din Țară. Ar trebui să li se spună să meargă în altă parte, unde pot să mintă, să blesteme, să hulească, să defăimeze, să ucidă, să fure, să jefuiască, să batjocorească și să se dedice tuturor acelor abominații infame pe care le practică printre noi – și să ne lase pe noi și Guvernarea noastră, Țara noastră, viața noastră și proprietatea noastră în pace. Și cu atât mai mult, să lase pe Domnul nostru, Mesia, credința noastră și Biserica noastră neîntinate și necontaminate de tirania și răutatea lor diabolică.

Orice privilegiu pe care l-ar cere nu le va fi de niciun ajutor. Nimeni nu poate acorda privilegii pentru practicarea unor asemenea abominații. Aceste abominații anulează și abrogă orice privilegiu. Dacă voi, păstorii și preoții, ați urma exemplul meu și ați emite cu credincioșie asemenea avertismente către Bisericile voastre, dar autoritățile tot nu fac nimic, atunci să urmăm sfatul lui Hristos din Matei 10:14 și să scuturăm praful de pe încălțămintea noastră și să spunem că suntem nevinovați de sângele vostru.

Presupun că autoritățile poate doresc să arate milă față de jidani – vrăjmașii setoși de sânge ai numelui nostru Creștin și omenesc – doar pentru a dobândi astfel o răsplată cerească. Dar faptul că jidanii, în mod viclean, ne hărțuiesc, ne chinuie și ne necăjesc pe noi, Creștinii, în toate chipurile cu faptele lor satanice și detestabile – acest lucru autoritățile doresc să-l tolerăm și vor ca noi să credem că este o faptă bună Creștină să suportăm aceasta, mai ales dacă este vorba de vreun ban, bani pe care jidanii i-au jefuit și i-au furat de la noi.

Ce trebuie să facem noi, Creștinii, între timp? Mai întâi de toate, trebuie să credem că Domnul nostru Iisus Hristos spune adevărul când declară despre jidanii care nu L-au primit, ci L-au răstignit: „Voi sunteți un neam de vipere și copii ai diavolului.” Autoritățile noastre și toți cei care doresc milă pentru jidani trebuie măcar să ne lase să credem în Domnul nostru Iisus Hristos – care, sunt sigur, cunoaște mai bine inimile tuturor – decât acești așa-ziși „sfinți miloși”. El știe că acești jidani sunt o năpârcă de vipere și copii ai Diavolului, adică oameni care ne vor face același bine pe care ni-l face și tatăl lor, Diavolul. Și până acum noi, Creștinii, ar fi trebuit să fi învățat aceasta atât din Scriptură, cât și din experiență.

Am citit și am auzit multe mărturii despre jidani care confirmă această judecată a lui Hristos – anume, cum au otrăvit fântâni, au comis asasinate și au răpit copii. Sunt multe astfel de povestiri; pentru răpirea de copii au fost adesea arși pe rug sau alungați – toate acestea coincid cu judecata lui Hristos, care declară că sunt veninoși, amari, răzbunători, șireți ca șerpii, asasini și copii ai Diavolului care înțeapă și fac rău în ascuns acolo unde nu pot acționa pe față. Din acest motiv, aș dori să-i văd în locuri unde nu sunt Creștini. Turcii și alți Păgâni nu tolerează ceea ce noi, Creștinii, suntem dispuși să îndurăm de la aceste vipere veninoase și demoni, și nici jidanii nu-i tratează pe alții așa cum îi tratează pe Creștini.

După Diavolul însuși, un Creștin nu are vrăjmaș mai amar decât jidanul. Nu există alt neam căruia să-i fi oferit atâtea binefaceri și de la care să fi suferit atât de mult ca de la acești copii josnici ai Satanei, această rasă de Vipere. Doresc cu sinceritate să le dau acești jidani oricui mai are dorința de a-i proteja, pentru ca acel cineva să fie jefuit de ei, prădat, batjocorit, defăimat, blestemat și să sufere tot răul de la mâna lor. Și dacă asta nu-i de-ajuns, cel care îi protejează pe jidani, să-i îndese în gura lui. Cel care îi protejează pe jidani să se târască în fundul lor și să se închine acolo, din moment ce crede că jidanii sunt un obiect atât de sfânt. Apoi, să se laude acest protector al jidanilor cu milostenia lui așa-zisă. Să se mândrească că l-a întărit pe Satana și pe copiii Satanei în hula împotriva Domnului nostru drag și a Sângelui prețios cu care noi, Creștinii, am fost răscumpărați. Să creadă acest protector al jidanilor că este Creștinul desăvârșit, plin de milă – Hristos îl va răsplăti în Ziua Judecății, împreună cu jidanii, în focul veșnic al Iadului.