Sfârşitul cuplului: când se justifică separarea

Despărţirea este justificată în 3 situaţii: o tulburare psihică/boală neurologică severă; o evoluţie spirituală/profesională neaşteptată; activismul politic. În rest cuplul trebuie să rămână sudat.

Mai jos varianta de text simplu:

„Bună ziua! Şi acum va trebui să trecem la partea, să-i zicem aşa, neplăcută a unui cuplu, respectiv momentul de despărţire, că există şi aşa ceva. Eu, prin video-urile mele, încerc pe cât posibil să aduc argumente pentru ca un cuplu să rămână împreună. Dar există situaţii în care acest lucru nu se mai poate. De ce? Pentru că, în principiu, oamenii evoluează diferit. Şi atunci, desigur, când lucrurile nu mai sunt pe aceeaşi lungime de undă... acolo, zona aia, pilonul trei, şi chiar pilonul patru, că se poate întâmpla cu spiritualitatea, iar pilonul trei, cu concordanţa intelectuală, se poate întâmpla efectiv ca oamenii să evolueze în direcţii diferite, profesional sau personal; un membru al cuplului are o „epifanie”, să zic aşa, în ghilimele, are o revelaţie, vrea să facă altceva, vrea să experimenteze altceva. Deci, practic, el are o viaţă netrăită până atunci şi vrea să i dea curs şi ăleia. Şi, evident, partenerul se poate ţine după el. Dar, la un moment dat, poate că nu vrea. Şi atunci se separă.
Sau o condiţie psihopatologică pe care am menţionat-o ca fiind una din cauzele separării cuplului, şi anume atunci când un membru al cuplului are o tulburare psihică severă: o depresie în mod special, depresie medie spre avansată, spre majoră, ceva de genul ăsta. Şi evident că atunci partenerul preferă să plece. Sau chiar poate un debut psihotic mai serios, o schizofrenie, să zicem, sau – eu ştiu!– o boală neurologică mai serioasă. Deci atunci, evident, cuplul se separă; că nu mai găseşte efectiv resurse pentru a continua.
O altă situaţie, desigur, poate să fie şi convingerile politice diferite. Încep fiecare să vadă părţi pe care iniţial nu le vedeau, şi unul consideră într-un fel, altul consideră altfel. E bine, în principiu, ca partea asta să fie cumva ignorată, ca diferenţele politice să fie evitate. Şi, în general, ce auzim la televizor… e bine să schimbăm programul în materie de politică dacă nu ne implicăm serios în asta, pentru a supravieţui cuplul.
Şi mai e o situaţie, respectiv că unul dintre parteneri se îndrăgosteşte de o altă persoană. Se întâmplă şi aşa ceva. Tot o viaţă din asta netrăită e şi acolo. Dar asta e o problemă mai delicată. O să revin la ea ulterior, pentru că, ştiţi cum e, ce val ca valul trece. Şi e bine ca să nu se suspende cuplul în urma unei experienţe din astea pasagere şi trecătoare pe care o are unul dintre parteneri. Şi aici aş vrea să insist şi pe relaţii extraconjugale trecătoare. Dacă s-a întâmplat o dată, de două, de trei ori în cursul a 10, 15, 20, 30 de ani, eu cred că celălalt ar putea să treacă peste. Deşi aici depinde de fiecare. Trebuie el să se analizeze, adică ea, de fapt. Că de obicei femeile sunt cele care nu pot trece peste infidelitatea soţilor. Şi trebuie să caute adânc în ele! Chiar nu pot să treacă pentru a salva cuplul? O să revin la teme similare în viitor. O zi faină!”